Hanul lui Vlad Tepes (Comana)

Vizualizari 10.451 Vizualizari 
Comentarii 8 Comentarii 
Tip: Restaurant
Pozitionare: Medie
Bucatarie: Romaneasca
Dominanta: Generalist
Pret/meniu: 100-150 RON
Evaluarea Restograf
(Oct-11)
 
Total
 
Mancare
Ambianta
Serviciu
Evaluarea cititorilor
( 18 voturi )
 
Total
 
Mancare
Ambianta
Serviciu
 
Galerie Foto

Autoportret

Pe marginea raului Neajlov, in apropiere de Manastirea Comana, intr-un cadru intim si retras se afla Restaurantul "Hanul lui Vlad Tepes", o locatie care reprezinta imbinarea ideala dintre medieval si modern. Zona, cu incarcatura istorica, atrage prin obiectivele religioase (Manastirea Comana - ctitorie a domnitorului Vlad Tepes) si prin Parcul Natural Comana, unde se afla Rezervatia Naturala de Bujori si Delta Neajlovului, a doua ca biodiversitate dupa Delta Dunarii. Situat la numai 30 de km de Bucuresti, reprezinta alegerea ideala, atat pentru un scurt popas, dar si pentru sarbatorirea unor evenimente importante - petreceri, nunti, botezuri etc. Portile va sunt deschise oricand! Va asteptam sa va bucurati de atmosfera inedita si de serviciile ireprosabile!

Pe scurt48524

Hanul lui Vlad Tepes de la Comana - sau, mai excact spus, restaurantul Hanhului lui Vlad Tepes de la Comana, adica restaurantul la care te duci neanuntat - e o insulta la adresa inteligentei bucuresteanului plecat din oras in cautarea "autenticului"... Singurele restaurante din sudul Bucurestiului despre care am auzit vreodata vorbindu-se sunt cele din Comana, la vreo 30 de Km de oras: Hanul lui Vlad Tepes, despre care voi scrie acum multe lucruri rele, si Casa Comana, din Parcul Natural Comana, la cativa Km mai departe de Hanul lui Vlad Tepes si de Manastirea Comana. Casa Comana nu are un restaurant deschis in permanenta, pentru toata lumea, poti merge la ei numai cu o rezervare si oarecare negociere prealabil. Asa ca Hanul lui Vlad Tepes ramane aproape singura optiune in zona, daca nu cumva la vreunul dintre birturile si carciumile pe care le-am mai vazut prin sate, de-a lungul drumului, se mananca mai bine decat la Hanul lui Vlad tepes - ceea ce nu m-ar mira deloc...

Hanul lui Vlad Tepes e un loc frumos vederii bucuresteanului sufocat de marele oras. E la marginea satului, la intrarea in Comana dinspre Bucuresti, foarte aproape de Manasatirea Comana. E si o mica apa in fata, ceva livezi in jur, camp arid si deschis in fata... numai bune pentru visarea la o jumatate de zi la tara, cu o farfurie de mancare buna alaturi si cu o carafa de vin. Hanul lui Vlad Tepes a fost construit in 2010 ca sala de evenimente, in primul rand, si ca restaurant, in al doilea. Are si niste terenuri de ceva sport in fata, pe camp, cu niste porti de teren de fotbal si cu alte cateva instalatii a caror folosinta inca nu am putut-o descifra. Curtea e imensa, cu un gazon foarte bine intretinut si cu multe flori. Terenul e in panta, asa ca din orice punct al Hanului lui Vlad Tepes se vede toata valea, pe multi kilometri in departare, destul de impresionant.

Au o singura sala mare la Hanul lui Vlad tepes, chiar foarte mare as spune, dupa standardele bucurestene. E proiectata si amenajata dupa moda si gusturile anilor '70: rece, impersonala, destul de intunecoasa. In fata au o terasa foarte frumoasa, cu mobilier din lemn masiv, din busteni intregi, cu vederea catre gradina, catre livezile din jur si catre campul deschis.

Meniul de la Hanul lui Vlad Tepes e banal si total lipsit de imaginatie. Aproape nimic din felurile din bucataria traditionala romaneasca la care te-ai astepta intr-un loc in mijlocul campului, la zeci de Km de Bucuresti. Totul facut dupa principiile "minimei rezistente" si a evitarii efortului: cateva paste, carne pe gratar, salate, legume... Asta ar fi inca foarte bine daca ai primi niste friptura sau legume de la orataniile din batatura vreunui taran. Insa nu, nici vorba! Uitati-va doar la "legumele asortate" din poza, le recunoasteti, nu-i asa? Si carnurile au fost la fel, cu singura diferenta fata de restaurantele din Bucuresti ca acestea de la Hanul lui Vlad Tepes erau toate foarte vechi si prost facute (aproape sigur reincalzite) incat nu am putut sa ne atingem de nimic de acolo, dar de absolut nimic. Doar de ciorba de burta am putut sa ne atingem putin si de painea de la supermarket, si ea. A fost lamentabil, probabil ca era cea mai proasta mancare ce mi-a ajuns in farfurie de cand scriu eu despre restaurante pe Restograful acesta... Pe ce se vede in poze, am platit fix 100 de lei, ceea ce e destul de mult, tinand seama de ce am scris mai sus. Serviciul a fost anemic, aiurit, desi nu cu rea intentie. De aceea nici nu i-am pus o nota mai mica.

Prin urmare, Hanul lui Vlad Tepes de la Comana e un loc de ocolit de la distanta, daca va da cumva prin minte sa iesiti din Bucuresti la mancat la iarba verde, inspre sud. E trist, foarte, foarte trist... (GB)

Localizare Hanul lui Vlad Tepes (Comana)

Com. Comana, Jud. Giurgiu, COMANA,

               Restaurante evaluate Localuri evaluate    Restaurante neevaluate  Localuri neevaluate    Restaurante inchise  Localuri inchise

Tu ce parere ai?




Zona superba insa pentru a nu va strica ziua, evitati sa mancati in acest asa zis “han…”, mai bine mai mergeti vreo 2-3 km pana la Casa Comana unde s-ar putea sa aveti noroc. Spun “s-ar putea” deoarece in zona asta nu se prea apeleaza la serviciile unor bucatari buni. Patronul (hanul este al primarului) probabil crede ca daca zona este frumoasa ce-ti serveste pe masa va fi bun de la sine. Nu este insa asa. Ma abtin cu greu sa fac alte catalogari si la adresa “personalului”, daca pot fi denumiti asa un schiop si o chioamba care mai scuipa si-n mancare daca ti se adreseaza. Evitati!!!!

Reply

da ce sa zic am fost acolo locatia superba din toate punctele de vedere …trebuie lucrat la bucatarie ,daca vreti sa aveti clienti schimbati bucataria neaparat aceasta este baza in restaurant domnule Enache am mai discutat despre aceasta problema succes in continuare.

Reply

Stefan, tu esti foarte cultivat, ai o dictie buna, dar foloseste-o in alte scopuri, nu sa-ti exprimi neplacerea in asa hal. Exagerezi in privinta restaurantului, nu e chiar atat de rau cum spui tu. App: ai spus ca pestele era fiert in ulei:))…nimic nu se fierbe in ulei, se prajeste (asa se spune), fierberea se face in apa (cu putina sare), si in niciun caz nu se aplica in cazul pestelui.

Reply

    Alexandra, iti multumesc pentru complimente. Iti multumesc si pentru aprecierea dictiei, desi nu cred ca ne-am auzit vreodata. Dictia se refera strict la modul de a pronunta cuvintele, silabele si sunetele.
    Citind insa comentariile celor ce au trecut pragul acestui stabiliment nu am, nici pentru o secunda, senzatia ca am fost rau sau ca am nimerit intro zi proasta.
    Referitor la “fierberea in ulei”: tinand cont ca uleiul nu a atins temperatura necesara prajirii si ca bietul peste era imbibat in ulei cald, mustos si extrem de departe de rumeneala, mi-am permis sa-mi folosesc licenta artistica si sa aplic metafora mai sus mentionata. Scuze de confuzie dar cred ca cine a vrut sa inteleaga a inteles.
    Ca nota de incheiere, deoarece am vaga impresie ca ori lucrezi la Vlad Tepes ori il detii, nu pot decat sa va doresc o cat mai grabnica si mai atenta imbunatatire a serviciilor, caz in care voi fi primul care va reveni cu o recenzie pozitiva.

    Cu toata stima,

    Stefan

    Reply

Manati de canicula si cu proasta inspiratie de a merge fara cercetari am ajuns duminica asta (17.06.2012) la rezervatia naturala Comana.
Din nefericire, am picat fix in sarbatoarea bujorilor. Spun din nefericire deoarece nu am vazut nici urma de bujor in schimb am inotat intr-o mare de oameni si masini, gratare cu mici, tarabe cu slapi, tombole unde dai cu bila si poti castiga un whiskey (fals, dupa umila mea parere)si, bineinteles, nelipsitul concert de muzica populara si… Pepe.
Caldura sufocanta, galagie infernala, mizerie lucie, fum, nesimtiti cu masina printre oameni si oameni nesimtiti printre masini.
Am renuntat repede la ideea de paradis verde si tihnit si am purces spre a doua etapa a greselii noastre – Hanul lui Vlad Tepes.
La prima vedere, frumos amplasat si cu un aer rustic am sperat ca macar aici sa gasim ceva de ostoit foamea (n-am avut curaj sa ne atingem de preparatele tinute in soare, muste si praf de la balciul mai sus mentionat.
Prima surpriza a fost noianul de chelneri (vreo 7 la o numaratoare simpla) raportat la doua mese ocupate.
Meniul… scurt si fara creativitate. Ce sa mai spunem ca primele incercari au dat gres (si crapul si tochitura lipseau din meniu).
Pana la urma, am inceput cu un platou rece, continuand cu o ciorba de burta, niste mititei cu cartofi prajiti, un salau pane cu legume si o portie de ciuperci la gratar.
Platoul – branza si cascaval de la supermarket, banale si anoste, salam sasesc, “sunculita de casa” (adica un kaizer extrem de gras) si un muschiulet apos si umflat cu pompa. Singurele plusuri – rosia coapta si romaneasca, din cele care se vand pe marginea drumului, cele 4 felii de castravete si jumatatea de ceapa. Ar mai trebui mentionat ca toate carnurile erau calde si traspirate.
Ciorba de burta – ok… nici prea-prea nici foarte-foarte. Am mancat si mai rele.
Mititeii – de supermarket si ei, gust inconfundabil de productie in masa iar cartofii (cateva fire) sleiti, flescaiti si mustind de ulei.
Ciupercile – 4 palariute pe gratar. N-am avut ce reprosa dar, totusi, oricine poate praji o ciuperca.
Salaul cu legume – odios! Legumele din punga, fierte aiurea, fara gust, fara savoare. De sarmanul peste si-au batut joc de-a dreptul. Intr-o coca insipida, fiert in ulei, lipicios, baltind, cu textura de piftie si aroma de tigaie nespalata. Odios, gretos si indigest.

Ar mai fi de spus ca puzderia de chelneri ce nu parea trecuta de mult de pubertate era fara chef si mai dornica sa petreaca pe langa ceva prieteni desculti veniti la o bere decat sa aiba grija de clientela.

Am totalizat 99,5 Lei, am lasat 100 si am plecat regretand ca nu ne-am mai amanat foamea.

Localul e de vizitat numai daca stati pentru o bere (bauta din sticla, caci paharele aveau ceva urme). In rest – sunteti mai castigati daca veniti cu un sendvis in straistra, gasiti un loc umbros si nu nimeriti la sarbatoarea [distrugeti] Bujorul.

Cu stima,

Stefan

Reply

Acesta era dulaul restaurantului?
Macar v-ati clatit ochii cu peisajele. In poze pare frumos.

Reply

    :) :) :) l-am gasit pe strada, l-am pozat pentru ca ne-a placut de el… :) Da, nu-mi pare rau ca am facut atata drum pana acolo, mai ales ca ma asteptam sa gasesc o asemenea mancare, nicio surpriza din punctul asta de vedere…

    GB

    Reply

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata.


8 × one =



Taguri: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,