Pozitionare: Medie
Bucatarie: Internationala
Dominanta: Steak & grill
Pret/meniu: 50-100 RON
Chef: Mirel Bratiloveanu, Ion Chituleasa
Proprietar: Cezar Filip, Doru Pencea
| Evaluarea Restograf (Jul-11) |
|
| Total |
  |
| Mancare | |
| Ambianta | |
| Serviciu | |
|
Evaluarea cititorilor (29 voturi) |
|
| Total |
|
| Mancare |
|
| Ambianta |
|
| Serviciu |
|
Pe scurt
Daca nu ar fi atat de mare, as fi fost convins ca restaurantul Ginger a fost facut de catre cei doi asociati doar pentru ei, pentru placerea lor de a manca in fiecare zi ce e mai bun si, mai ales, de a bea cele mai bune vinuri. Oamenii aceia sunt foarte pasionati de ceea ce fac si se completeaza foarte bine unul pe altul, de vreme ce, am inteles, unul dintre ei e un bun specialist in vinuri, iar celalalt un bun cunoscator in ale mancarurilor. Asa ca au luat o casa destul de mare chiar la piciorul Podului Grant, pe Calea Grivitei, au renovat-o foarte bine, au bagat multi bani in amenajare, facuta bine si aceasta, cu materiale si cu lucruri de calitate, si in 2009 au deschis Ginger-ul. Meniul nu e lung si e centrat pe carnuri, in special grill. Mancarea e buna, mai ales carnea, care e aleasa cu grija, insa garniturile sunt cam sarace si destul de simple. Insa mandria lor se indreapta catre pivnita de vinuri, foarte bogata si cu unele dintre cele mai bune pe care cineva le poate gasi in Bucuresti. De fapt, multi vin la Ginger pentru vinuri, in primul rand, mancarea fiind folosita mai degraba ca pansament gastric. O surpriza au fost preturile destul de mici, mai ales ca portiile sunt consistente. Si serviciul a fost foarte bun, si nu e de mirare, pentru ca patronii sunt tot timpul pe acolo si i-au ales pe masura lor, de bon viveurs, cu pasiiune contagioasa. Cu siguranta, Ginger e de pus pe lista restaurantelor bucurestene de vizitat atunci cand vrei sa mananci mult, bine si cu bani nu multi si, mai ales, cand vrei sa bei bine si bine sfatuit. (GB)
Meniul de la Ginger merita o privire mai atenta. Am mancat de multe ori acolo si nu am comandat niciodata mix-grill, ar fi pacat stiind cate alte bunatati sunt ascunse acolo.
Da, asa e, numai ca noi cand facem evaluarile luam intotdeauna ce credem ca e cel mai prost din meniul lor si ce e cel mai bun. Pe cele mai proaste incercam sa le ghicim singuri (si cred ca am ajuns “experti” in detectarea mancarii proaste), pe cand despre cele mai bune feluri ii intrebam pe cei de acolo. Or, daca oamenii aceia au un singur fel prost si 20 de mancaruri bune, e ca si cand ar avea jumatate din feluri proaste si jumatate bune, din punctul nostru de vedere, al notei pe care o dam la mancare. Dar, daca cei de la restaurant stiu ca un fel de mancare nu e bun sau nu e la fel de bun ca si celelalte, de ce nu-l scot din meniu?????????????????????
GB
Ginger nu l-as denumi restaurant. Acolo este o expozitie prepetua de noi senzatii gastronomice. Sint gurmand, iubitor de vin, la Ginger ma simt cumva ca la un prieten care are ca ma-nvata in arta culinara. Am servit diverse feluri de mincare acolo, fara cusur… Evenimentele organizate, ma refer la degustarile de Whiskey si vinuri sint organizate pentru perfectiunea oricarui detaliu. Am ajuns acolo si la prinz, la cina, este un loc in care nu ai cum sa dai gres… Felicitari domnilor!
Locul este fantastic daca vorbim din punct de vedere al mancarurilor… s cand vorbim despre un restaurant trebuie sa ne referim la mancare si bautura…. coletie de nota 10 de vinuri. Un restaurant excelent daca nu consideri locatia.
acesta e un restaurant demn de o soarta mai buna; de la colectia de vinuri bune, pivnita dichisita si priceperea patronului intors cu bune intentii din germania, la stradania din bucatarie, nu stiu ce va fi facut ca sa nu fie prea mult solicitat; sigur, daca nu luam in considerare principala regula din domeniu, adica locatia, locatia, locatia; chiar daca are locuri destule de parcare si poate treci adesea pe linga el in tranzit pe podul Grant, nu-l vezi (desi o casa intre blocuri s-ar zice ca iese in evidenta, dar poate e ca-n harta de mai sus, unde semnul sigur nu e acolo unde e restaurantul); nu are in vecinatate cine stie ce lume aleasa si nici birouri cu angajati bine platiti… asa ca desi se organizeaza degustari de vinuri (parca Enira are aici lacas preferat) si eu care am fost placut impresionat, trec pe aici prea rar, atunci dumneavoastra care nici n-ati fost inca si n-aveti amintirea placuta a unor rulouri delicioase de roastbeef cu brinza pe o salata bine asezonata la un pret ce sa atraga pe oricine, ma tem ca n-o sa-i dati o sansa; si fara musterii poate nici eu nu voi regasi mîine ceea ce mi-a placut anul trecut, caci nu e rentabil sa faci mincare buna pe bani putini la clienti lipsa; am sa va tentez cum am facut deja cu multi prieteni cu un “Foie gras presse (de rata) cu usturoi confiat si prune de California” care e bun daca nu va e teama ca va fi greu de digerat, sau cu un butterfish pe orez negru care sigur nu va trezi sentimente de vinovatie pentru silueta pierduta; daca acceptati locatia nefericita si ambianta decenta, dar neinspirata, daca vreti un loc linistit si vinuri bune, puteti sa-i faceti o vizita cit inca mai este deschis; si sa nu uit, au un desert surprinzator, Ave Cezar daca-mi amintesc corect (cu trimitere atit romana cit si la pasionatul patron al restaurantului), care desert s-a dovedit ca nu va intrerupe placerea degustarii unui vin rosu de calitate, caci e in asa fel gindit incit si dupa acest desert vinul va va incinta; sau poate am avut eu noroc ca eram cu prieteni buni la masa de fiecare data, hehehe