Pozitionare: Top
Bucatarie: Romaneasca; Moldoveneasca
Dominanta: Generalist
Pret/meniu: 100-150 RON
Chef: Liliana Petraru (din R. Moldova)
Proprietar: Nicolae Avram (Rep. Moldova)
| Evaluarea Restograf (Mar-11) |
|
| Total |
  |
| Mancare | |
| Ambianta | |
| Serviciu | |
|
Evaluarea cititorilor (34 voturi) |
|
| Total |
|
| Mancare |
|
| Ambianta |
|
| Serviciu |
|
Pe scurt
Vizita la restaurantul Vatra Neamului din Balotesti (chiar pe DN1, putin dupa Prisma pe soseaua spre Ploiesti) a venit cu mai multe surprize neasteptate (e doar pe jumatate pleonasm, pentru ca exista si surprize oarecum asteptate). M-am suit sceptic in masina, pregatit pentru drumul de 30 de Km pana la Balotesti, insa am facut-o numai pentru ca eu as face si mult mai mult de atat pentru o masa traditionala romaneasca buna, asa cum nu am gasit niciodata una in Bucuresti. Prima surpriza a fost cladirea propriu-zisa, despre care am crezut de fiecare data ca e ceva showroom cand am trecut prin fata. Si chiar asta si este, pe jumatate, pentru ca dl Avram vinde si niste mobila acolo, pe care o expune nu numai in sali separate, ci si prin cateva separeuri ale Vetrei Neamului. Restaurantul e imens, are trei niveluri si cred ca incap multe sute de petrecareti acolo, cand se aduna la vreo nunta. Amenajarea a fost a doua surpriza placuta si de proportii. Dl Avram a deschis larg punga si a cumparat cam ce-i mai bun acolo. Restaurantul e deschis de putin timp (la sfarsitul lui 2009), asa ca toate par inca destul de noi la Vatra Neamului. Bucatarii si bucataresele sunt adusi din Moldova de peste Prut, la fel ca si o buna parte din restul personalului, asa ca acestia fac mancarea pe care o stiu ei cel mai bine. Mancarea traditionala basarabeana difera putin de ca din Moldova noastra, asa ca puteti considera la fel de bine Vatra Neamului ca un restaurant cu bucatarie traditionala romaneasca. Aceasta a fost urmatoarea surpriza placuta, pentru ca am vazut cateva feluri acolo pe care nu credeam ca le voi mai vedea sau gusta vreodata si care au fost, intr-adevar, foarte aproape de gusturile de care imi aduceam aminte din copilarie. Si prezentarea e din acelasi scenariu, mie mi s-au inmuiat genunchii cand am vazut mamaliga taiata cu ata, ciorba servita din castron si cum doamna din poza facea poalele in brau in fata noastra, din coca adevarata. Nu am pus 10 la mancare deoarace ne-au dat o tocanita despre care eu cred ca nu avea ce cauta acolo, printre toate celelalte feluri, si nu cred ca sosul acela dulceag era facut de ei. Nu a fost rea, catusi de putin. De asemenea, am pus 9 la ambianta doar pentru ca restaurantul era gol. Nu e de mirare, e greu de crezut ca se suie multi in masina ca sa mearga pana la Vatra Neamului sa manance la pranz, cum am facut noi. Am auzit ca seara e mai animat. Ultimele surprize placute au fost serviciul care a iesit mult in evidenta fata de nivelul cu care sunt obisnuit in Bucuresti, si preturile foarte rezonabile. Dintre toate restaurantele cu bucatarie traditionala romaneasca din Bucuresti (ii zicem asa, sper sa nu obiecteze prea mult dl Avram), Vatra Neamului mi se pare cel mai bun si cel mai aproape de ceea ce oricine stie ce inseamna o astfel de mancare traditionala. Cu siguranta, merita drumul pana acolo, mai ales seara, cand nu sunteti grabiti. (GB)
Inaugurarea Centrului Cultural & Restaurantului-Muzeu «Vatra Neamului»
Mihaela Serban (Feb 2011)
Stiti cum e atunci cand un anticar incearca sa iti vanda un ceas pentru ca e din aur iar tu il cumperi doar pentru ca seamana cu al bunicului?... Ce pompos si desuet suna „vatra neamului”, imi spuneam privind cas invitatia. Ce sa mai spun de cuvantul „dineu” si „program cultural- ...
........................................................................................................ citeste tot
Restaurantele ascunse ale Bucurestiului
George Butunoiu (Apr 2011)
De 20 de ani sunt obligat sa mananc la restaurant in fiecare zi, cel putin o data. Insa adesea de doua ori, de trei ori si chiar si mai mult de atat, uneori... Sunt multi ca mine, oameni care prefera sa faca afaceri sau pur si simplu sa vorbeasca despre viata cu o mancare buna si cu un pahar cu vin ...
........................................................................................................ citeste tot
Unde sa o duci la prima intalnire?
George Butunoiu (Apr 2011)
Oana Totora, de la Umbrella for Two*, m-a rugat sa-i trimit un mic ghid spre indrumarea clientilor ei, pentru care clienti alegerea locului primei intalniri poarta o responsabilitate serioasa, foarte serioasa, de care depinde continuarea relatiei abia infiripate. Si, pe cale de consecinta, si restul...
........................................................................................................ citeste tot
Din nou despre mancarea traditionala romaneasca
George Butunoiu (May 2011)
Am facut un mic sondaj pe Restograf (pe pagina de facebook a Restografului, mai exact) si rezultatele au fost cele asteptate. Intrebati ce fel de mancare (ce tip de bucatarie) prefera, cei mai multi (21%) au raspuns ca bucataria romaneasca, apoi, in ordine, pe cea italieneasca, chinezeasca, libaneza...
........................................................................................................ citeste tot
Historische moldawische Gastwirtschaft!
Alex Todericiu (Feb 2011)
Restaurantul muzeu Vatra Neamului (Stammesherd); Gutes Essen neben Bukarest! Als Beilage: Kultur, Witz und Selbstironie!
Benotung: 8/10
„Stammesherd“ als Museum und Restaurantname ist irreführend. Es geht um eine luxuriös eingerichtete, rund um die Uhr geö........................................................................................................... citeste tot
Logica pe dos a domnului Avram
George Butunoiu (May 2011)
Am scris si in articolul trecut, si mai inainte, ca la acest restaurant am mancat cea mai buna mancare traditionala romaneasca din Bucuresti. Chiar daca dl Avram, patronul din Chisinau al stabilimentului, insista ca el are bucatarie basarabeana la Vatra Neamului. Insa diferentele sunt destul de mici...
........................................................................................................ citeste tot
Topul restaurantelor din Bucuresti pe 2011
George Butunoiu (Dec 2011)
Saptamana trecuta au fost anuntate si inmanate Premiile Restograf pe 2011 restaurantelor din Bucuresti cu cea mai buna mancare. Spun “cea mai buna mancare” pentru ca acesta a fost singurul criteriu de evaluare si de departajare. Fara a tine seama, deci, de amenajare, decoruri, atmosfera, ...
........................................................................................................ citeste tot
fara comentarii…, unde se vede luxul domnilor la acest oribil restaurant?! Totul este cel mult de doi bani, parca e luat din vestitul “dragonul rosu”. Nimic autentic, nimic original, mancarea se vrea sa fie extraordinara dar da pe dinafara de grasime si uleiuri, nimic proaspat, ceri peste proaspat si iti aduc unul congelat, vrei o salata buna, daca ai norocul sa fi cules salata cu 2 zile inainte si sa nu aiba vreo ganganie prin ea. Am cerut o oferta pentru grup, trebuie sa staruiesti sa primesti una si daca o primesti te fac sa te simti prost ca nu ai grupul prea mare. E una pe acolo care face de toate, sau se face ca le face pe toate si nu ii iese nimic. Am ajuns acolo ca invitat al unui eveniment micut, dar din toti nici unul nu mai trecem pe acolo. Foarte proasta organizare, putin spus. Poate asa e la Moldova… si pastreaza stilul …
Am mancat aici 4 feluri diferite si au fost chiar bune. Papanasii au fost singura dezamagire fiindca aveau prea mult ulei. Serviciul a fost f. bun. Recomand sa incercati.
O mancare foarte proasta am stat aproximativ o ora ospatarii needucati ce sa mai zic , groaznic nu mergeti acolo
Ma, tu sigur esti de la concurenta
oribil, gatesc din carne de caine, spun ca este carne de vanat.
Consider ca orice fel de judecati de valoare de tip exhaustiv, vezi “aceasta-i Moldova autentica”, printre placinte si sarmale, tutuindu-va sau nu, arata ca de fapt va luati cam tare in serios… Eu nu cred ca reproducerile dupa mari clasici arata in Moldova altfel decat in Romania sau in Japonia. Daca sunt reproduceri de calitate! Am fost la respectivul restaurant: o dovada mai buna de lipsa de gust arhitectonic si stil de amenajare interioara, rar mi-a fost dat sa vad! Reproducerile sunt ieftine, imaginile cu cetatile medievale sunt slabe si prost inramate, decorul aminteste de cultul neo-romanesc pentru un anume istoricism, care nu-si are locul intr-un restaurant! Taie pofta de mancare! De acord cu dl. Ciocan: Vatra neamului e doar o carciuma cu senzatii de perioada post-Brejnev, mancare romaneasca (!) buna si exchibitionisme culinare de tip mediteranean sau mai general occidental nereusite! Se recomanda doar daca foamea-i mare si va aflati intamplator in apropiere… AT
Dubios! Nu ca nu m-am simtit binisor (mi-a revenit in memorie senzatia oarecum salcie a restaurntelor bunicele de acum 40 de ani).
Dar, mai concret. In primul rand dubios pentru ca Vatra Neamului, zic io, nu poate fi, citez din programul salii: “O noua dimensiune a luxului”. Sigur ca de la aceasta elucubranta pana la kitch, nu mai este decat un pas. Iar el se confirma. Cel putin vizual, din belsug. Incepand cu ideea-concept scrisa cu litere babane (nu cumva sa o scape bolizii de pe DN1): RESTAURANT-MUZEU. Adica cum? – te intrebi o clipa. Raspunsul vine odata cu peretii plini de opere. La parter o galerie de scriitori si oameni de cultura ‘ai neamului’. Ma rog, mai treaca-mearga. Cel putin e pictura (e adevarat, o spun cu multa ingaduinta). Dar, ce te faci, muzeul continua la etaje (doua la numar, legate de traditionala balustrada dacica din inox) cu galeria de arta europeana. Adica: printuri pe o musama care imita ‘canvas-ul’ a tot felul de capodopere, trecand gratios prin Leonardo, Rubens, Ingres, Rembrandt si Caravaggio. Maret, n-am ce zice! Kitch-ul continua gratios cu amestecul dintre fetisul art nouveau dintr-un salon, invecinat cu rusticul fortat, pe baza de enorme barne din polistiren, din salonul alaturat. Ar mai fi multe de spus la vizual, dar sa nu uitam ca avem ceva si in farfurie. Feluri zis moldovenesti (cam nesanatoase, dar sa zicem ca este un fapt asumat, odata intrat intr-o astfel de locanta). Mai socante sunt insa ‘Tortelini cu ricota si rosii cherry’ sau ‘Tagliatele quatro formagi’. Nu lipseste nici ‘Filetto di manzo’ si nici ‘Antricot argentinian’. Personal, as fi luat niste ‘Furnici in copac’ chinezesti, dar nu, bucataria nu aluneca eretic inspre orient. Mie mi-a picat o supa de peste. Adica un fel de consome perfect limpede, in care pluteau neverosimil (se stie ca fiertura din peste este o zeama tulbure) vreo trei cubulete din fileuri de peste congelat. Plus o maslina. Inedit. Nota 10 la creativitate!
Despre chelner? Previzibil. Adica prea slugarnic, prea aplecat din mijloc, fara nici un haz. O anumita senzatie de “teapa” iti ramane dupa pirueta lui.
As fi putut scrie mult mai multe chestii acre, dar am fost intr-o companie extrem de placuta, astfel ca simtul meu critic a fost stirbit.
Nu sunt grafoman, nici nu am veleitati de forumist si, la drept vorbind, este pentru prima data cand pierd timpul scriind impresii catre ‘nimeni’ pe net.
Intamplarea face ca azi am aflat despre acest site care, as vrea de data asta sa o spun pe fata, mi se pare neserios. Pai, aceasta alcatuire de gang, numita Vatra Neamului (vai, cat de tare dor aceste cuvinte…) este recomandata ca un restaurant de top si are la total 5 stele, adica maximum. Cel putin asta este evaluarea “specialistilor”. Restul muritorilor (Evaluarea cititorilor), mai stersi de felul lor, ofera doar 3 stele.
Hai sa fie o stea totusi, ca sa nu se supere nimeni…
Am sa verific pe site carciumile de o stea. Poate o sa am mai mult noroc. Macar sper ca alea o sa fie mai sincere. Asta la care am fost azi e deosebit de ipocrita.
Se vede ca nu cunosti Moldova si nu-i cunosti pe moldoveni, fie ei dintr-o parte sau din alta a Prutului. Ce ai vazut tu la Vatra Neamului e Moldova autentica, asa arata luxul la Chisinau si in partea aceea de lume, in general. Daca nu te-a induiosat cnd ai vazut “sclipiciul” de la Vatra inseamna ca o sa spui la fel si despre Piccolo Mondo, cu frescele lor naive, despre florile de plastic de la Codrul Cosminului sau de la Casa Bana, despre mancarea vopsita cu sprayul de la Karishma, unde nimic nu trebuie sa fie tipator necolorat, si tot asa… Cand mergi intr-un loc cu “specific national” (si in restaurante, in primul rand) ar fi bine sa ii judeci mai intai cu criteriile si cu argumentele lor, si abia dupa aceea cu cele ale civilizatiei din care vii.
Da, ai dreptate cu mancarea. Eu (si cu mai multi invitati, de altfel) am mancat la Vatra Neamului cea mai buna mancare traditionala romaneasca din Bucuresti. Daca isi pun minte (si ambitia) la contributie, pot s-o faca. Din pacate cred ca au luat-o intr-o directie gresita, au orgoliul sa faca mult mai mult decat sunt in stara sa faca foarte bine, si or sa piarda foarte mult. in loc sa faca putine feluri si pe acelea foarte bine, cu cele mai bune produse, cum nu mai fac altii in Bucuresti, ei vor face (fac deja) foarte multe, unele banale, iar calitatea nu o pot mentine constanta la volumul acesta. De aceea le-am pus 9 la mancare si nu 10. Daca ar fi ramas doar cu mancarea cu care au un avantaj competitiv decisiv, le-as fi pus nota maxima fara nicio ezitare.
Si legat de nota si de “stelute”: nota de la mancare e 9 (****), asa a fost de cand am facut prima evaluare, in decembrie. Ai intrat aseara exact in momentul in care faceam niste teste cu notele pentru ca am observat un bug, clasamentul Top 5 Restograf de pe Home page nu coincide cu cel din Topuri atunci cand restaurantele au aceeasi nota totala. GB
Sunt flatat de randurile pe care mi le acordati. Banuiesc ca tutuiala face parte dintr-un cod internautic, in cadrul caruia toti suntem prieteni. Fie! Dati-mi voie insa in replica sa pastrez o anumita distanta cu ajutorul pronumelui de politete.
Judecatile pe care mi le acordati sunt riscante in masura in care nu ne cunoastem si nu aveti de unde sa stiti pe unde mi-au umblat pasii. Pot doar sa spun ca acum vreo 4 ani, cand am petrecut cateva luni la Chisinau, m-am reintors povestind abundent despre uimitoarea cosmopolire si dragoste pentru a oferi ceva sincer de acolo.
Daca va scapat abisul sintagmei “Vatra Neamului – O noua dimensiune a luxului”, nu este nici-o problema. Nu ramane decat s-o promovati frenetic in continuare in top, pentru ca, nu-i asa, “criteriile si argumentele lor privind ‘specificul national’ exced competenta civilizatiei din care vin. Desi, compatimind trebuie sa admit ca si eu sunt oarecum roman…
Eugen Ciocan
Inca ceva:
Botticelli era prea mic! Doamna mea (Irina Solomon – inteleg ca va cunoasteti, de aceea o pomenesc), a spus vazand penibila reproducere ca este un fel de “Botticelli la botul calului”. Ei zic ca si “Rapirea Sabinelor” a lui Rubens merita ceva mai mult ‘canvas’ la printare. E cam 1/8 din dimensiunea originala.
EC
Stimate domnule Ciocan, normele de politete sociala in mediul online (nescrise, e drept, insa cvasi-unanim acceptate in toata tarile, inclusiv in Romania) spun, printre altele, urmatoarele:
1. cand cel care scrie e perfect identificabil (si identificat), atunci folosesti formulele de adresare directa obisnuite, in functie de cum se pozitioneaza si cum se relationeaza fiecare fata de cel identificat.
2. in situatiile de anonimat sau de cvasi-anonimat (cand e folosit un nume, inclusiv numele unei persoane cunoscute/ personalitati, insa fara certitudinea identitatii reale) se foloseste adresarea informala, nediferentiata (“tutuiala”, cum o numiti dumneavoastra), fara a fi considerat nepoliticos.
3. pot fi cerute “derogari” punctuale de la uzantele descrise la pct. 2 – asa cum ati facut-o dumneavoastra – si e la alegerea fiecarui cititor modul cum se raporteaza si cum raspunde la aceasta cerere.
Referitor la Boticelli si la celelalte: dupa cum am mai scris, aceasta e e Moldova autentica, asa arata acolo Boticelli, Rubens si toate altele. Daca ar arata altfel, probabil ca nu v-ati mai simti ca in Moldova.
GB