Daca vreti sa va intoarceti in timp…

16 Iunie 2014 | Noutati

MagureleCelor nostalgici, care vor sa se intoarca in timp cu 20 de ani, 30 sau chiar mai mult, le recomanda sa faca un drum pana la Magurele, pe Platforma, ca tot a revenit aceasta in centrul atentiei cu cel mai mare laser din lume care se construieste acolo. Pentru cei care nu stiu, comuna Magurele e la cativa kilometri de Bucuresti, intre Jilava si Bragadiru. Acolo e Facultatea de Fizica a Universitatii din Bucuresti si e concentrata cea mai mare parte a cercetarii stiintifice fundamentale in domeniul fizicii, cu institutele de fizica atomica, de inginerie nucleara, de fizica laserilor, a radiatiilor si a pamantului, optoelectronica, biofizica si altele. Acolo, in padure, unde era inainte reactorul nuclear (acum in curs de dezafectare) se construiesc acum halele care vor adaposti marele laser care va face prima scanteie prin 2017, cred.

Platforma de la Magurele e acest complex de institute de invatamant si cercetare, care include si caminele studentesti. Chiar in centrul Platformei, in fata hotelului Magurele si langa Turnul IFIN e complexul comercial. Sus, la etaj era libraria pe vremea in care eram eu student acolo. Acum nu se mai vand carti. de vreo doi sau trei ani e un restaurant acolo, destul de mare, Sytago. Am uitat sa intreb de la ce i se trage acest nume. Pe langa restaurantul hotelului Magurele au aparut si altele: La Andrei, ceva cu autoservire, nunti, petreceri si altele, o cafenea cu terasa, Lifetime Lounge, intr-un colt al hotelului, si am auzit ca mai sunt si altele prin spate.

Sytago arata ca restaurantele de acum 20 de ani, sau chiar ca acelea de pe vremea lui Ceausescu, din cladirile comuniste. Au mocheta pe jos, o mocheta pamantie, care nu ar parea curata nici macar daca ar fi foarte curata. Atmosfera sumbra, austera, fara niciun concept, niciun decor de care sa imi aduc aminte, in afara de televizoarele cu plasma. Un fel de cantina.

Meniul e imens la Sytago, asa cum ma si asteptam. Mancare romaneasca, ceva bucatarie italiana, internationala; insa feluri simple, mancare de casa, de aceea i-am pus la bucatarie urbana si nu la cea internationala. Au si niste meniuri ale zilei cu mancare gatita pe la vreo 20 de lei. In acea zi era saramura de pui, care a fost rezonabila. Am luat un platou cu aperitive, cu somon, zacusca, niste cascaval, sunca, adica lucruri nemuncite, luate direct de la supermarket si puse pe masa noastra. Niste ciorbe de casa au fost asa si asa, le fel si snitelul. Mancare previzibila, de cantina, nu scumpa, insa nici ieftina daca te uiti mai atent la ce primesti in farfurie. Am fost acolo cu un mare om de stiinta din America, lui i-a placut mancarea, mai ales saramura de pui cu mamaliga, si parea sincer multumit de experienta culinara romaneasca…

Serviciul a fost memorabil la Sytago. Daca restaurante ca Sytago si astfel de mancare gesesc de multe ori mult mai aproape de mine, in Bucuresti, pe chelnerii de pe vremea lui Ceusescu aproape ca ii uitasem. Pe vremea aceea erau cei mai bogati oameni din Romania si, nu rareori, foarte invidiati si chiar respectati pentru acest statut social. Nu de mirare, deci, ca in orice restaurant relatia de condescendenta avea alt sens decat cel pe care il stim acum. De atunci exista expresia “Nu va suparati…”, care e la fel de bine inradacinata in constiinta romanului si care nu mai poate fi gasita in alta limba si in alta tara atunci cand te adresezi unui chelner. E drept, lucrurile s-au intamplat altfel la Magurele, chiar daca e la marginea Bucurestiului, acolo e alta lume. Banuiesc ca pe multi localnici nu-i socheaza catusi de putin chelnerul magurelean.

Clienti erau la Sytago. Nu multi; erau si fizicieni si nefizicieni, usor de observat diferentele si de facut niste grupari ad-hoc. In curand vor incepe sa vina la Magurele savanti din toata lumea, unii dintre ei faimosi. Si aceia nu sunt obisnuiti sa vina cu pachetelul pregatit de nevasta de acasa. Tare interesant va fi sa-i vezi mancand la Sytago. Sunt sigur, insa, ca multora li se va parea chic si cool si mancarea chiar buna, la fel ca marelui Profesor american. Tot se chinuie ei cu teleportarile…

(poza lui theRiKito de pe www.deviantart.com)