Despre oameni si melci

19 Noiembrie 2012 | Noutati

Dupa ce „La Bonne Bouche” si-a schimbat meniul si nu am mai putut regasi desertul acela fabulos cu fructe de padure (sper ca cineva are habar despre ce vorbesc si stie reteta), am fost nevoiti sa ne reorientam si ne-am aventurat intr-o zi torida de vara la „L’ecrevisse”. Prima impresie (confirmata si la vizitele ulterioare) a fost nu ca am intrat pe poarta unui restaurant, ci ca am dat buzna la cineva acasa. Pe scurt, „L’ecrevisse” se afla pe o strada foarte linistita, departe de harmalaia centrului, acolo unde ai banui mai degraba o casa de matusa aristocrata decat agitatia unui restaurant. Clientii pe care i-am observat nu se incadrau nici ei intr-o atmosfera rigida, de fiecare data erau grupuri vesele si relativ tinere care stateau relaxate la discutii prelungite. Noi am stat si inauntru, si afara, si recomandam calduros terasa atunci cand vremea o permite. Bolta de vita de vie e foarte binevenita pe canicula, si ai in plus si ocazia sa admiri papagalul din colivie si catelul care doarme mereu intr-un colt. Interiorul e si el frumos, decorat cu bun gust si fara ornamente excesive, iar in serile mohorate devine un loc intim, numai bun de depanat povesti; imi pastrez totusi preferinta pentru terasa, in zilele de vara e de neegalat.

Nu va asteptati sa gasiti un meniu clasic cu felurile insirate frumos pe cateva pagini. Meniul e de fapt o tabla mare pe care e scris cu creta meniul zilei, alcatuit in functie de ce ingrediente au gasit proaspete in ziua respectiva. De obicei au doua feluri de supa crema, aperitive, cateva feluri principale si 2-3 deserturi. Noi am incercat pana acum supa crema de ciuperci, de ceapa si de dovleac (toate foarte bune, dar ultima cu o savoare aparte, foarte cremoasa), biftec tartar, somon in foietaj cu ciuperci si spanac, ton la gratar si melci in unt cu ierburi. Biftecul tartar extrem de reusit, chiar si pentru o persoana reticenta in fata retetei combinatia e una foarte fericita. Melcii nu m-au impresionat, desi pareau bine gatiti, gustul de ierburi aromatice mi s-a parut prea puternic dar nici nu am mancat in alt loc ca sa ii pot compara. Desert nu am reusit sa luam niciodata pentru ca ne-am lacomit cu mancarea, am vazut ca aveau nougat glace, creme brulee si inca ceva cu ciocolata (nu am retinut denumirea exacta dar suna teribil de ispititor). Mancarea a fost mereu foarte gustoasa, in portii rezonabile; nu pleci flamand de acolo, dar cei cu o pofta de mancare mai sanatoasa vor simti probabil nevoia sa ia doua feluri pentru a se declara multumiti. Oricum, nu e locul in care platesti pentru niste aranjamente complicate in farfurie sau pentru titlul din meniu mai mult decat pentru cantitatea de mancare propriu-zisa.

De asemenea, de curand au inceput sa organizeze un fel de seri tematice pentru care meniul si pretul sunt fixe. Cea de data trecuta a fost dedicata mustului si pastramei, meniul a fost intentionat cat se poate de romanesc, cu must proaspat, carnaciori si diverse aperitive, pastrama frageda, placinta cu mere la desert si Gil Dobrica pe fundal. Au anuntat deja ca va urma si o seara pescareasca, tot cu meniu fix la pretul de 60 de lei. Pentru meniul lor frantuzesc, in schimb, preturile cresc putintel, supa si deserturile sunt in jur de 20 de lei, melcii 45, cel mai scump fel fiind 60 sau 65 de lei. Un mare plus sunt preturile foarte rezonabile la vin, adaosul comercial nu sfideaza regula bunului-simt iar selectia e mai mult decat multumitoare.

Cel mai mare avantaj mi se par insa chelnerii. Fetele de pana acum au rarul talent de a veni exact cand trebuie, de a fi serviabile si prietenoase fara a deveni agasante. Nu mi se par a avea aerul acela tipic al oamenilor din bransa, care alearga intr-o criza vesnica de timp de la un client la altul. Probabil e si din cauza faptului ca nu sunt foarte multi clienti iar spatiul mi s-a parut relativ mic, in orice caz atitudinea e cea potrivita.

Recomandam calduros acest loc, pentru zilele cand ai pofta de ceva bun, pentru statul la taclale cu cei dragi, pentru serile lungi si parfumate, in care nu ai chef sa iti incerci norocul sau sa iti blestemi zilele si vrei sa mergi la sigur.