Siguranta alimentara – despre termenul de garantie

5 Iunie 2014 | Noutati

O problema pentru sanatatea publica

David ContantProblemele sociale devin evidente doar cand apar la stirile televizate de mare audienta. Macar atunci este indulcita si frustrarea specialistilor, care publica lipsurile din domeniile lor, doar pe blogurile proprii, sau pe site-ul vreunui ONG. La TV, consientizarea problemei creste simtitor.

O astfel de problema, este si sigurata alimentara, tratata cu prea multa indiferenta de autoritati si de opinia publica. Pana intr-o zi cu breaking news, cand toata tara afla cu stupoare lucruri deja spuse.

De exemplu, este cunoscut faptul ca, in spatele spatiilor frumos amenajate ale marii distributii, macelarii refasoneaza carnea stricata, adica taie partile care arata urme evidente de alterare, uneori intrega suprafata a bucatii de carne si o reambaleaza cu un nou termen de garantie. Este o inselatorie oribila. Ce facem, totusi, cand astfel de produse, la limita expirarii, sunt vandute… legal? Legal nu putem face nimic.

Am gasit asfel de cazuri, cu diferte ocazii, intr-un magazin din cel mai mare lant de supermarket-uri – pestele avea un termen de valabilitate de 7 zile si era vandut in ultima zi. Estimand drumul de la pescuit, la transport, la raft, cel mai probabil, nu mai era in viata de 12 zile. Daca l-as pescuit eu si l-as fi pastrat timp de 12 zile, nu as mai avut curajul sa il gatesc, chiar daca stiam sigur de unde provine. Ce proprietati organoleptice mai poate avea acel peste?

Peste cateva zile, in acelasi magazin, am vazut sapte produse: pulpe de pui, mici si carnati, care expirau in acea zi si un pachet de pulpe de pui expirat de doua zile. Toate erau amestecate cu produsele proaspete. Am apelat la personal si am chemat sefa de magazin. Formulare de reclamatii nu existau. Oare au fost atat de multe reclamatii incat se terminasera? Am insistat sa mi se aduca o coala de scris, pe care am scris reclamatia, care am cerut sa fie stampilata. Pentru a nu fi aruncata din nou la primul cos, am fotografiat-o, astfel am dovada recunoasterii nereguluilor.

Ca specialist, recomand tuturor sa verifice foarte atenti detaliile alimentelor cumparate. Dar din pacate va trebui sa mergeti cu o lupa de detectiv prin supermarket. Produsele care au mai putin de doua zile pana la expirare, nu au ce cauta pe acelasi raft cu cele proaspete. Lege sau nu, principiile alimentatiei o impun.

Termenul de expirare al unui produs perisabil, cum este carnea, nu este acelasi lucru cu data optima de consum a cafelei, sau a ceaiului, care risca doar sa isi piarda unele calitati, pe cand la primul, este pusa in pericol sanatatea, sau chiar viata consumatorului, in cazul celor cu conditii medicale speciale. Cea mai grava este complicitatea legii la aceasta inselatorie.

In dezbaterea despre inchiderea hypermarket-urilor si supermarket-urilor la sfarsit de saptamana, reprezentantii marii distributii au argumentat ca aceasta este perioada in care majoritatea clientilor lor isi fac cumparaturile saptamanale. Atunci cum se explica vanzarea mancarii cu cateva ore inainte de a expira? Daca un consumator isi cumpara, la ora 22:00, mancarea care expira in acea zi, cand ajunge acasa, mancarea lui a expirat deja. Sa mai vorbim de cumparaturi saptamanale?

Daca produsele ce expirau in acea zi, sunt la limita legii, sunt foarte curios sa aflu raspunsul in legatura cu produsul expirat de doua zile. In acea zi, dar si in ziua anterioara, el a fost asezat printre cele proaspete.

Ca si la doctor, la preot, psiholog sau profesor, in alimentatie, deontologia profesionala este ceva sacru. Dincolo de lege, cum pot cumpara mancare de la cineva despre care stiu ca m-ar insela oricand pentru profit?