#MeetTheChef: Patrizia Paglieri: niciun italian nu gătește ceva, cu mai multă plăcere, decât o pasta bună!

2 iunie 2020 | Interviuri

S-a născut în Bahamas, a crescut în Italia, iar de 27 de ani trăiește în România. Cu o poveste de viață ca din filme, Patrizia Paglieri este o femeie curajoasă și perfecționistă, care a reușit să-și câștige locul printre cei mai cunoscuți bucătari din România. A fost primul jurat femeie la MasterChef și este considerată un guru al bucătăriei italiene!

Patrizia Paglieri in bucatarie, imbracata in negru, taind cu cutitul o bucata de carne
„Mie nu mi-a fost greu niciodată să intru într-o bucătărie să fac un meniu.”

În 1993, Patrizia Paglieri se muta în România pentru a-și urma familia. Divorțată recent, cu un copil mic, acomodarea cu o țară străină nu i-a fost tocmai ușoară. Însă ușor-ușor, și-a găsit drumul. Iar acest drum i-a fost deschis tocmai de pasiunea pentru bucătărie, pe care a moștenit-o de la bunica și de la mama ei. Cum spune chiar Patrizia, „în Italia aproape toată lumea gătește! E o tradiție acolo. Și dacă un copil se naște cu o pasiune pentru asta, este ușor să se dezvolte. Adică are de la cine să învețe, încă de acasă”. Așa că de la 14 ani a început să muncească în restaurantul din Saremo al mamei sale și, odată ajunsă în România, au deschis unul împreună și aici. Ușor-ușor, de la un restaurant cu doar 4 mese, a ajuns să fie unul dintre cele mai cunoscute nume în gastronomia de la noi din țară și a gătit pentru personalități precum Luciano Pavarotti, Demis Roussos, Donald Sutherland, Armand Asante și Andy Garcia, de care o și leagă o prietenie aparte.

A fost prima femeie jurat la emisiunea MasterChef, prin intermediul căreia mulți dintre noi au avut prilejul să o cunoască și să prind drag de italianca veselă, plină de energie și de viață, dar și exigentă și perfecționistă atunci când venea vorba de gătit. Poate tocmai datorită acestor calități se bucură azi de succes și colaborează cu unele dintre cele mai mari restaurante din București, oferind consultanță sau concepând meniuri. Patrizia predă cursuri  de gătit, participă la evenimente, ba chiar își dorește să dezvolte o afacere pe acest segment.

Și drept dovadă că talentul se moștenește, și fiul său, Francesco, a ales să urmeze aceeași meserie. Împreună, zilele acestea gătesc și postează rețete pe canalul lor de YouTube, Gătește cu Patrizia și Francesco.

De la Sanremo la București, drumul trece prin bucătărie

Tu te-ai născut în Bahamas și ai copilărit în Italia. Când și de ce ai venit în România? Care e povestea?

Da, exact. Am venit în  România în 1993, pentru că tata era director de cazino și a venit aici să deschidă un cazino. În același an, eu am divorțat și am venit atunci după părinți, pentru că ei se mutaseră aici. Erau deja aici.

Primii ani au fost destul de dificili – și cu limba română, și cu tot. În 1993 nu era ca la Sanremo aici! Dar între timp m-am obișnuit și mi-a fost bine. Și în momentul în care am deschis și ristorante a fost chiar foarte bine, pentru că în acel moment aveam și activitate și nu mă mai plictiseam.

 
În adolescență, în Italia, o ajutai pe mama ta în restaurant. De la ea ai învățat să gătești? Așa ți-ai descoperit pasiunea pentru bucătărie?

Da, exact, exact! De la 14 ani am început în restaurantul mamei din Sanremo și după aceea l-am deschis împreună aici. Când am divorțat și îl aveam pe Francesco mic am început povestea aici. Mama era oricum și ea destul de tânără, și voia să facă ceva. Așa am început acest business împreună.

De la ea am învățat sa gătesc, dar și de la bunica. Vezi tu, în Italia aproape toată lumea gătește! E o tradiție acolo. Și daca un copil se naște cu o pasiune pentru asta, este ușor să se dezvolte. Adică are de la cine să învețe, încă de acasă.


Deci dragostea pentru gastronomie e adânc înrădăcinată în familia ta. A moștenit-o și fiul tău?

Da, Francesco a moștenit partea asta de bucătărie și de gătit. Dar el are mai mult pasiune să gătească prăjituri și, așadar, noi avem partea asta acum – dar din păcate nu am mai avut timp sa ne concentram pe ea. Noi am tot avut ceva – ori una, ori alta. Am făcut și un canal de YouTube împreună, se cheamă Gătește cu Patrizia și Francesco și gătim împreună acolo. Acum o sa reluăm din nou, pentru că abia ce ne-am mutat în casă nouă și ne organizăm casa și bucătăria. Dăm drumul la niște rețete, chiar așa simple, să le poți face în casă. Avem canalul de câțiva ani, dar nu am avut timp să îl promovăm așa mult. Și da, punem multe rețete!

Cum a fost primul contact cu bucătăria românească? Cum ți s-a părut?

Primul contact cu bucătăria românească l-am avut în Galați, la „Calul Bălan”. Noi am stat acolo în niște bungalouri, cu mama și tata, și acolo primul contact a fost cu grătarele de weekend, știi? Și, da, bine, după aceea, încet-încet am descoperit, plimbându-mă prin România, că fiecare regiune are specialitatea ei. Și da, și la voi e destul de complexă bucătăria! Dacă te duci în Maramureș au tradiția lor; dacă te duci în Oltenia au tradiția lor – fiecare are specialitatea lui. Dar a fost un impact plăcut și îmi place foarte mult bucătăria rumena, adică nu a fost un șoc. Acasă eu mi-am gătit mereu pe ale mele. Și întotdeauna e o plăcere să merg la restaurante rumene, să mâncăm preparate tradiționale.

În Italia aproape toată lumea gătește! E o tradiție acolo. Și daca un copil se naște cu o pasiune pentru asta, este ușor să se dezvolte. Adică are de la cine să învețe, încă de acasă.

Patrizia Paglieri la masa, cu un pahar de Aperol, imbracata in negru cu ochelari negri
„Viața noastră este aici, aici avem toți prietenii, Francesco s-a născut aici!”

Un Master Chef exigent, dar corect

Care este povestea din spatele proiectului Master Chef? Cum ai ajuns în această emisiune? Și cum ți s-a părut această experiență?

Sincer, nu știu cum am ajuns în emisiune. În anul în care am făcut eu emisiunea, împreună cu mine erau încă vreo 30. Știi, am făcut casting și eram foarte mulți acolo! Dar cred că producătorii din anul în care am fost eu au vrut o femeie, știi? Au vrut ei o combinație cu doi Chefi și o fată. Am fost la preselecție și m-au chemat! Ca femeie Chef cu restaurant, în România nu sunt multe. Și în momentul în care ei au decis că vor o femeie, nu am avut foarte multe adversare, să zicem așa. Au făcut casting – eram cu FOA, cu Adi, eram cu mulți. Au combinat mai mulți, știi? Au încercat cu FOA și Adi și m-au chemat și pe mine. Dar cred că asta e la toate casting-urile. Eu nu am fost la multe casting-uri – doar la Master Chef și la Ferma. Au fost singurele la care am participat. Și a fost OK. Am avut noroc. Bine, a fost o ediție frumoasă și serioasă! A fost o producție bună. Era și persoana care produsese Master Chef Australia, care a fost cel mai bun Master Chef. Adică a fost bine produs și montat, nu s-au zgârcit la nimic. Și cred că și de aceea a ieșit așa bine. A fost o experiență superbă. Am avut și foarte mult succes. Nu am înțeles niciodată de ce au renunțat la noi. Aveam rating mare… Nu știu.


Te opresc oamenii pe strada?

Da, dar mă țin minte ca și Master Chef.


Tu ești o persoană volubilă, plină de energie și voie bună. Dar ca jurat, erai destul de exigentă… Este asta o trăsătură care te caracterizează în viața de zi cu zi? Ești o perfecționistă?

Da, una e când te duci la cumpărături să faci shopping și una este când trebuie să iasă farfuria cum trebuie! Sunt două lucruri diferite. Când iese farfuria cum trebuie, sunt fericită; când nu, nu prea. Eram exigentă pentru că în bucătărie trebuie să fii exigentă. Ca în orice meserie, dacă nu ești serios și nu ai pretenții de la cei care lucrează cu tine, sau cine lucrează sub îndrumarea ta, nu ai cum să faci treabă bună. Eu cred că da, a fost un concurs serios, cu o sumă mare de bani. Mai mult decât exigentă, cred că am fost corectă. Așa cred eu! 😊

Când iese farfuria cum trebuie, sunt fericită; când nu, nu prea. Eram exigentă pentru că în bucătărie trebuie să fii exigentă!

Patrizia Paglieri, imbracata in negru, servind o farfurie de mancare
„Când iese farfuria cum trebuie, sunt fericită; când nu, nu prea.”

Patrizia Paglieri: „Mă gândesc să închiriez o bucătărie și să mă reprofilez doar pe evenimente”

De la un restaurant micuț, ai ajuns să te asociezi cu unele dintre cele mai mari restaurante din București. Cât de greu ți-a fost să te afirmi într-un domeniu dominat de bărbați?

Mie nu mi-a fost greu niciodată să intru într-o bucătărie să fac un meniu. Pentru că restaurante am deschis multe și am avut contracte de asociere. Să dau drumul la un restaurant și după să plec – am avut astfel de contracte de 6 luni, de 9 luni, o lună – nu mi-a fost greu niciodată. Este vorba și de caracter, cred. Și de mentalitate. Pentru că, uite, eu vin din Italia, unde nu e diferență între bărbat și femeie. Adică există o egalitate, știi? Într-o familie se ajută unii pe alții! Și eu nu am avut niciodată probleme. Probleme au avut poate câțiva dintre cei care au lucrat cu mine în bucătărie, ca bărbați. Poate nu înțelegeau de ce o femeie le spune să facă una sau alta. Cine a venit să învețe să facă o meserie corect, a învățat.


De-a lungul timpului ai gătit pentru tot felul de personalități – de la artiști și celebri, la bogați oameni de afaceri și fețe regești. Cine te-a impresionat cel mai tare? Ai emoții când știi că ai la masă o celebritate?

Noi am avut restaurantul din Sanremo. Unde este festivalul. Și am crescut cu tot felul de oameni faimoși care veneau la ristorante. Da, da, da! Dar nu, n-am avut emoții în bucătărie niciodată. Sunt foarte atentă! E logic că dacă am o cină de douăzeci de persoane, cu un meniu foarte foarte complicat, e stresant – că trebuie să-ți iasă, pentru mândria ta. Totul trebuie să meargă ca pe roate. Ești mai mult agitat, să iasă cum trebuie. Ca atunci când ai mese mari, de exemplu – am avut un eveniment de 200 de persoane, iar așa ceva nu ai cum să faci singur. Și atunci, ai nevoie de foarte mulți colaboratori și în acel moment depinzi și de alți oameni. E frumos, mie îmi place adrenalina, emoția care vine în acele evenimente!

O experiență frumoasă am avut-o cu Andy Garcia, pentru care am gătit timp de două luni seară de seară. A fost așa, o plăcere, pentru că el filma la Buftea și se oprea în fiecare seară la noi acasă. Ca și bucătar am gătit așa, câte o cină pentru Demis Roussos, Luciano Pavarotti, Liza Minnelli, Gianni Morandi. Foarte mulți – dar așa, o masă, pentru că treceau pe acolo. Dar Andy Garcia mi-a rămas drag. Pentru el găteam seară de seară, pentru că venea la noi ca la cineva acasă, nu ca la un restaurant.


Bucătăria ta reflectă tradițiile italiene, în special mâncăruri de casă. Ce îți place cel mai mult să prepari? Și care e mâncarea ta preferată?

Cred că paste. Niciun italian nu gătește ceva cu mai multă plăcere decât o pasta bună! Deci paste – sunt, cu siguranță, favoritele mele! Cred că ravioli, pentru că le găteam de mică și e o tradiție și o amintire de la bunica, pentru că le pregăteam cu ea. Ravioli este un piato din bucătăria tipică ligure. Și țin minte că bunica, în fiecare an când mergeam la vară la ea, în vacanță, îmi făcea ravioli con le bietole, care este un fel de spanac un pic mai dulce.


Ce ai făcut tu în perioada asta de pandemie? Pui la cale și ceva proiecte de viitor? Pentru că, în afară de restaurante, tu te-ai implicat în tot felul de proiecte de-a lungul timpului. De la emisiuni culinare, la consultanță, team-building cooking… În ce proiecte mai ești implicată? Și ce planuri de viitor ai?

Aveam multe evenimente și s-au anulat toate. Nu mai am niciunul. E destul de greu. Este ca un cerc vicios. Dacă nu câștigi, nu cheltui, deci alții nu câștigă… Cred că va fi o criză destul de grea.

Eu mi-am vândut casa, mi-am luat alta și sunt într-o mutare și într-un mare balamuc cu aranjarea lucrurilor! Mai avem puțin și este totul gata. Eu aveam și cursuri de gătit la Sala Dalles, dar mi s-au anulat, și discutam dacă să le facem online, dar eu am zis că nu ai cum să înveți lumea să gătească online. Pentru că în momentul în care gătești trebuie să și guști. Nu ai cum să îi înveți o rețetă la 2000 de km distanță. Mi se pare dificil! Una e să faci cursuri cu persone acolo, să le arăți, să le dai să guste, și altae e online. Avem și canalul acesta de YouTube și vedem ce se întâmplă, iar după ce trec toate astea aș vrea să deschid ceva, dar nu mai vreau ristorante. Mă gândesc să închiriez o bucătărie și să mă reprofilez doar pe evenimente. Am făcut înainte de pandemie câteva. Cunosc foarte multă lume și mie îmi place partea aceasta de evenimente. Ai colaboratori și ajutoare cu care lucrezi. Deci vrem să dezvoltăm o firma de evenimente. Așteptăm doar să se termine cu virusul. Acum este totul blocat. Până nu dau drumul la viața normală, rămânem on-line și așteptăm.

Acum punem rețete online, una la doua zile. Trebuia să particip la o emisiune, dar momentan toate filmările sunt blocate. Tot ce contează este să fim sănătoși. Restul se rezolvă!

 
Te-ai gândit vreodată să te muți înapoi în Italia, să îți deschizi acolo un restaurant?

Ne-am gândit la un moment dat să mergem și să deschidem un restaurant acolo. Chiar vorbeam despre asta cu Francesco. Dar viața noastră este aici, aici avem toți prietenii, Francesco s-a născut aici. În Italia taxele sunt foarte mari. Aici este viața mea!


Citește și alte articole din seria MeetTheChef: